This is a hot song that I love...enjoy it

J. Cole ft Drake – In The Morning Lyrics

Baby you summertime fine, I let you get on top, I be the underline
Im trying to get beside you like the number 9, dime
You fine as hell, I guess I met you for a reason, only time can tell
But well, Im wondering what type of shit you wantin’
Do you like the finer things or you a simple woman
Would you drink with a n-gga, do you smoke weed
Don’t be ashamed, it aint no thing, I used to blow trees
Gettin lifted, I quit but sh-t, I might get high with you
Its only fitting cause Im looking super fly with you
A flower, you are powerful, you do something to me
cause girl I caught the vibe like you threw something to me
So i threw em back, now all my n-ggas hollerin, who was that
Oh boy, she bad n-gga, what you bout do with that
I’m finna take you home, just sip a little patron
Now we zonin’, baby you so fine

And can I hit it in the morning
And can I hit it in the morning
And can I hit it in the morning
The sun rising while you moanin’

And can I hit it in the morning
And can I hit it in the morning
And can I hit it in the morning
The sun rising while you moanin’

Uh, baby you winter time cold
The night is still young, drink that dinner wine slow
I’m trying to make the goose bumps on your inner thigh show
I’ll let you beat me there as far as finish lines go
Yeah, and if you gotta leave for work, I’ll be right here in the same bed that you left me in
I love thick women cause my aunt, she rode equestrian
I used to go to the stables and get those kids to bet me
And I would always ride the stallions whenever she let me
I’m joking, I mean that thing is poking
I mean you kinda like that girl that’s in the US Open
I mean I got this hidden agenda that you provoking
I got bath water that you can soak in
Things I could do with lotion
Dont need a towel, we could dry off in the covers
And when you think you like it, I promise you gon’ love it
Yeah, when lights coming through the drapes and we both yawning
I roll over and ask if..

Hey, hey, God Bless the child that can hold his own
God Bless the woman that can hold patron
God Bless the homegirl that drove us home
No strings attached, like a cordless phone
You see my intentions with you is clear
I’m learning not to judge a woman by the shit that she wears
Therefore, you shouldnt judge a n-gga off of the shit that you hear
Get all defensive, apprehensive, all because my career
To be fair, I know we barely know each other and yeah
Somehow I wound up in your bed so where we headin from here
Just say you’re scared if you’re scared but if you through frontin’ we can do somethin
And you know just what Im talking about, tomorrow you’ll be calling out
Cause tonight we getting right into the wee morn’
Cooking n-gga breakfast after sex is like a reward
Then I go my way and you think about me all day, thats just a warning

MEDIAS

Medias…daca vreodata, prin cine stie ce circumstante, trebuie sa ajungeti in acest oras, va sfatuiesc sa aflati tot ce puteti despre el iar apoi sa va ganditi bine daca vreti sau nu sa optati pentru…Medias.

 Dat fiind faptul ca serviciul ne-a solicitat, acum cateva zile, eu si prietena si totdata colega mea, Andreea, am fost nevoite sa petrecem un weekend in “minunatul” oras despre care va spuneam. Ca in 80% din calatoriile noastre in tara, am hotarat ca trenul este cel mai bun mijloc de transport catre destinatie.  Este, in cele mai multe din cazuri, dar, evident, nu atunci cand esti nevoit sa imparti un compartiment public cu o adunatura de cantareti ambulanti care se indreapta spre Piatra Mare.  Lasand la o parte faptul ca trezirea a fost la ora 4.00 dimineata  sau faptul ca intentionam sa plec fara bagaj (noroc ca instinctele Andreei sunt dezvoltate si am putut observa din timp ca in mana mea se afla doar o punga cu suc si apa) trebuie sa pun la socoteala si shokul suferit atunci cand, minunatii nostrii camarazi de drum au scos chitara si au inceput sa cante tot felul de “cantece de drumetie”, preferatele mele. NOOOOOOT.  Sa spunem ca, atat timp cat solistul grupului, era singurul care canta, atmosfera era cat de cat suportabila…DAR, iata ca, prietenul sau a fost intr-atat de dragut incat sa il acompanieze desi  as putea, fara sa exagerez, sa afirm ca un porc ar fi cantat mult mai frumos. Colac peste pupaza, au scos, la un moment dat si o muzicuta cu un suport anexat pentru partea superioara a corpului (gat si cap) in eventualitatea in care, mainile iti sunt ocupate cu un alt instrument. Cei care au vazut seria “SAW”  isi pot da usor seama cum in mintea mea se auzea doar propozitia “let’s play a game…”. Inchipuiti-va in ce hal ne umfla rasul pe amandoua  si nu puteam schita prea multe ca “prietenii” nostri sa nu se simta nici o secunda acompaniati de doua figurante care nu stiu sa aprecieze adevarata arta. Intr-un final, spre norocul meu,  indesandu-mi cat mai mult castile in urechi, am reusit sa adorm si sa ma trezesc exact in momentul in care cei 6 aventurieri au parasit compartimetul si eventual trenul. 

 In continuare drumul a fost linistit si amuzant atunci cand la intrebarea fiului, care incerca de zor sa completeze o integrama, fara success evident,  “ ce e sub sol din doua”, tatal raspunde categoric si apasat: “pivnita” (asta se intampla in fata noastra cu o familie “splendid” de enervanta din Medias, of course).

 Dupa un drum lung si obositor de 7 ore ajungem, finally, la destinatie. Privelistea nu era una imbucuratoare deloc. Atat in stanga cat si in dreapta, atat in spate cat si in fata un sir luuuung de case, casute, casoaie si tot felul de diminutive si superlative. Unele normale altele mai putin normale. Nici urma de vreun bloc, atmosfera rurala, poate cu mici exagerari mai frig decat la Polul Nord si un accent  care parca ma zgaria pe creieri. Cel mai trist, rece si singuratic oras in care am fost vreodata. Ma simteam ca intr-un film de groaza si parca asteptam ca, in orice moment, sa mi se intample ceva de-a dreptul oribil. O atmosfera sinistra si lugubra, o liniste apasatoare, un sentiment permanent de teama.

  Dupa ce taximetristul a incercat,  bineinteles,  sa ne pacaleasca, intr-o cursa care facea 3 lei (probabil obisnuit cu localnicii zgarciti care nu stiu ce inseamna bacsis), am ajuns, in cele din urma, la hotel. Singurul lucru frumos din acest oras cu o imagine de-a dreptul dezolanta.

 Dupa doua ore de relaxare si povesti interminabile, am pornit la treaba. Din punct de vedere profesional totul a fost okay. Ca sa intelegeti, printre altele, una din pasiunile mele a fost, este si va ramane baschetul, sport pe care l-am practicat 11 ani. Atunci cand m-am hotarat sa renunt am optat pentru un job care sa ma lege intr-un fel de sportul pe care il iubesc, care sa ma tina la current cu tot ce tine de el. Asa ca, datorita prietenului meu cel mai bun, am ajuns, in momentul de fata redactor sef pentru cel mai bun site de baschet din Romania, in opinia mea: numaibaschet.ro. De curand, prietena mea cea mai buna, ni s-a alaturat asa ca ne-am pus pe treaba mai serios ca oricand. Si iata-ne plecate la Medias pentru marele meci Medias – Steaua, declaratii, interviuri and some other stuff.

 Daca scoatem din ecuatie, frigul incredibil din cafenea (imi tremura mana pe reportofon) si galagia de pe fundal, as putea spune ca interviurile au mers destul de bine.  Intr-un final am ajuns inapoi in camera de hotel, fericite si puse pe sarbatorit pentru seriozitatea cu care ne facusem treaba si pentru rezultatele bune pe care le obtinusem.  Am incercat sa raspundem unei invitatii de a iesi in oras, ca sa ii spun ashea dupa denumirea oficiala (ca numai oras nu e) dar prea tarziu. Ashea ca, datorita existentei minunatului site de socializare, facebook, si unei cereri de prietenie care mai apoi s-a transformat intr-un add pe yahoo, am ras cu lacrimi jumatate din noapte. Cealalta jumatate s-a lasat tot cu lacrimi, doar ca….nu de fericire. Petrecerea noastra privata, sau mai degraba consumatiile din barul propriu, “au avut grija” sa ne simtim…nu foarte bine. Dupa ore in sir de paranoia si nenumarate aberatii , telefoane fara sens si discutii care parca durau de zile intregi, am adormit. Atat de mult incat am pierdut trenul.  Inca o zi in Medias…parea incredibil. Dar cat de adevarat!!! Obligate de imprejurari, ne-am petrecute ziua de duminica in camera hotelului, lucrand iar seara intr-un pub, in care populatia era formata din noi si chelenerite. Dupa ora 22.00, strazile erau goale, la fel si localurile: pizzerii, cafenele, baruri, puburi, magazine…totul inchis sau pustiu. Mai gaseai pe alocuri cate un taxi care parca stia ca exista doua persoane, eu si Andreea,  care nu au habar ca in orasul lor, nu exista viata de noapte.

Dupa incercarea nereusita de a ne simti bine, ne-am intors la hotel unde, dupa vreo 1-2 ore, am adormit fara “drept de apel” . Dupa un drum obositor de 7 ore, dupa ce o “doamna respectabila la vreo 50-60 de ani si-a insusit sticla noastra de Cola lasandu-ne astfel sa murim de sete si dupa o tentativa de a capaci o fetiscana blonda care parca si-o cauta de cand ni se alaturase, am ajuns, finalmente acasa.

Dupa o experienta ca aceasta, sfatul meu prietenesc, este, dupa cum spuneam, sa va ganditi de doua ori, sau sa cititi inca o data postul meu, inainte sa va hotarati daca are rost sau nu sa mergeti in Medias. 

De ce nu are ursul coada?

 Am cunoscut, in lunile precedente, o persoana, un barbat ca sa fiu mai explicita, care imi spunea de fiecare data: "vezi de ce nu are ursul coada?". O sa ii spun barbatul X. Initial nu intelegeam ce vrea sa spuna prin asta dar reflectand intr-o seara la vorbele sale mi-am dat seama care este raspunsul. Un om simplu, fara prea multa scoala dar cu o experienta de viata destul de impresionanta. O persoana muncitoare si un prieten desavarsit. Cel putin asta este impresia pe care mi-a lasat-o mie de-a lungul acestor doua saptamani. Un barbat slabut pe la vreo 20 si ceva de ani . La inceput nu mi-a inspirat prea multa incredere dar zilele petrecute in compania lui mi-au lasat un gust placut. Insa m-au facut sa ma gandesc un pic la mine si la deciziile absolut idioate pe care le iau de fiecare data.
 Dat fiind faptul ca, compania colegei mele nu era una prea placuta, ci mai degraba una care te facea sa pleci mancand pamantul, mi-am ucis timpul alaturi de persoana de care vorbeam in randurile de mai sus. Desi prima sa intentie era de a ma cunoaste mult mai bine, mai personal si mai indeaproape de cat a facut-o, i-am sugerat aluziv ca nu are nici o sansa. Odata inteles mesajul meu, tipul s-a purtat de nota 10 cu mine. Dar, cum femeia din mine nu este nimic mai mult decat un cumul de ignoranta si duritate fata de persoanele care nu imi trezesc nici un fel de interes, dupa ce l-am facut sa creada ca sunt o persoana serioasa pentru care munca este pe primul loc si atunci cand este vorba de ceva strict profesional nu exista nici un barbat care sa ma faca sa ma abat de la ceea ce fac, nu am facut nimic altceva decat sa imi dau arama pe fata si sa ii arat ca nu e chiar asa. Seara de marti trebuia sa fie o seara ca si toate celelalte, eu si domnul de mai sus, la un billiard iar mai apoi la o barfa undeva pe terasa hotelului unde eram cazata, totul absolut fara nici un fel de tenta sexuala. CLAR!!!!! Dar cum cumulul de duritate si ignoranta s-a transformat intr-unul de slabiciune si vulnerabilitate, la aparitia acelui gen de barbat (Y) pentru care e de ajuns doar sa isi anunte prezenta intr-un anume loc pentru a cuceri instantaneu toate exemplarele de gen feminin prezente, totul s-a schimbat. “Nu pot sa il inghit pe asta cu tatuaje. E atat de plin de el. Nu se mai suporta!” . Cam asta era parerea barbatului X despre barbatul Y. Si in mare parte a tuturor celor prezenti acolo. “Mda…se prea poate” – raspunsul meu caruia i se alatura un zambet pervers care parea sa spuna: “God, this man is HOT!!” 
 Usor, usor barbatul X a inceput sa dispara din peisaj inlocuit fiind de Y-ul care deborda de sex appeal si siguranta pe sine. Serile obisnuite de billiard si chill maxim pe plaja sau pe terasa alaturi de cel care imi punea lumea la picioare s-au transformat in nopti de sex intens cu cel care imi oferea atat de multa pasiune si perfectiune, nopti care ma oboseau mult prea mult pentru a mai petrece cateva minute in compania umilului barbat X. Si atunci apar minciunile: “Unde ai fost aseara? Nu trebuia sa iesim?” “Ba da, dar eram suparata si am fost pe plaja sa imi limpezesc putin gandurile. Nu am vrut sa te mai incarc si pe tine cu prostiile mele.” “Mi-a zis colega ta ca erai cu baietii.” “Mda, m-am intalnit cu ei pe drum si s-au oferit sa vina cu mine ca m-au vazut suparata.” “Ce faci? Nu iesim la un billiard?” “Nuu, sunt obosita. Cred ca ma bag la somn, poate maine”. Si tot asa “maine” venea din ce in ce mai rar. Mai precis deloc. Imi parea atat de rau de actiunile mele si de deciziile pe care le luam dar pur si simplu nu pueam sa refuz compania lui. Timp de o saptamana, zilele ne surprindeau impreuna pe terasa sau la masa stand de vorba dar intr-un mod sugestiv incat lumea sa isi dea seama de ceea ce se petrece intre noi iar serile ne surprindeau sarutandu-ne, imbratisandu-ne si impartind acelasi pat. Cand lucrurile pareau ca se desfasoara mai mult decat perfect iata ca se intampla inevitabilul. Ceea ce pentru toata lumea era clar ca va urma, mai putin pentru mine care nu vroiam sub nici o forma sa accept faptul ca barbatul meu perfect ar putea fi exact ashea cum era catalogat de cei din jurul nostru. Mai ales ca imi demonstrase de atatea ori cat poate sa fie de dulce si mai ales ca in putinul dar intensul timp petrecut impreuna am reusit sa vad dincolo de masca idioata si cretina de dur si nepasator pe care o afiseaza.
 Exact cand imi era lumea mai draga si cand parea ca ne intelegem atat de bine, idiotul strica tot…ce feeling nasol, de-a dreptul devastator si degradant. Sa iti ofere o saptamana atat de frumoasa pentru ca mai apoi, intr-o singura seara, sa stearga tot cu buretele. Si buretele sa fie unul abraziv, ca sa te apese si sa te doara cat se poate de tare. SI…end of story. Te suna din ce in ce mai rar, te cauta doar ocazional, nu iti mai raspunde la mesaje. Iti dai seama ca iar ai picat de fraiera…like always…like fuckin ALWAYS!!! Nici nu ma mai obosesc sa mentionez motivul “despartirii” ca sa ii spun asa ( ca nu e ca si cum am fi avut o relatie in adevaratul sens al cuvantului). Nu are rost sa intru in detalii absolut irelevante ci pur si simplu trebuie sa ma credeti pe cuvant cand spun ca motivul este cu adevarat unul idiot. Si cine e acolo pentru tine in cotinuare? Evident barbatul despre care vorbeam la inceput. Barbatul X. Lui nu-I pasa ca te-ai folosit de el. Stie…e constient, dar parca nici nu mai conteaza cat de mult rau i-ai facut atunci cand stie ca te are din nou langa el. Chiar daca te-ai intors pentru ca nu mai aveai alta optiune, fortata de imprejurari si chiar daca stie ca tot ce poate obtine de la tine este un zambet innocent urmat de un “multumesc” cat se poate de sincer. Constientizeaza ca el nu este nimic mai mult decat planul de rezerva, dar e okay. Pentru el faptul ca planul asta al tau de rezerva il include este mai mult decat sufficient.
 Dupa o mustrare zdravana, dupa un sir lung de intebari, dupa o serie de raspunsuri ca “Stiu, iarta-ma…sunt fraiera….asa am fost intotdeauna”…etc citesti, din nou, in privirea lui ultima intrebare: “Mergem la un billiard?”. Doar din priviri si atitudine iti sugereaza asta iar tu, ca o idioata desteapta intelegi ideea si te ridici usor, ii dai voie sa isi duca bratul dupa gatul tau si “pornitii” impreuna, spre una din serile de la inceput.
  “Vedeti de ce nu are ursul coada?”

Just be hot (part II)

Just be hot (part I)

De ce?

  …şi dacă stai să analizezi bine situaţia îţi dai seama de următorul lucru: ei sunt în stare să facă orice doar ca să te aibă, doar ca să îţi simtă corpul dezbrăcat de haine şi inhibiţii, să îţi simtă răsuflarea caldă şi sărutările adânci şi pasionale. Ei sunt cu un pas în spatele nostru în ceea ce priveşte capitolul corectitudine. Înaltă, 1.70 cm, 47 kg., picioare lungi, păr lung, culoarea bronzului, ochi mari frumos conturaţi cu un negru intens culoarea abanosului…bucata de carne perfectă. Şi atunci apar frazele: “Eşti o fată foarte frumoasă şi inteligentă, mai rar găseşti fete ca tine”, “Sunt însurat dar degeaba, nu mă înţeleg bine cu soţia şi voi divorţa în curând”, “Sunt nebun după tine”, “Arăţi foarte bine, ţi s-a mai spus?”, “Mi-ar plăcea să ne cunoaştem mai bine”, “Îmi doresc o relaţie cu tine, nu vreau nimic altceva”, “tu eşti tot ce îmi doresc”, “Te iubesc”…şamd. Evident că nu poate fi vorba de vreun loser care nu ştie să lege două cuvinte sau de vreu dork care ar claca instantaneu în faţa frumuseţii tale…frazele de genul acesta sunt specifice lor…adevăraţilor playeri. Această categorie o putem împarţi cu uşurinţă în două feluri. Astfel, există: undercover players şi free players.
  Playerul undercover va fi întotdeauna un bărbat galant, destul de înalt, bine îmbrăcat, cu o privire profundă şi provocatoare dar totodatata dezinteresată, cu un zâmbet fals şi insinuant, şi cu o dâra luuuunga de Ralph Lauren - Polo Bleu, Bvlgari - Notte Pour Femme, Calvin Klein - Euphoria Men Intense sau alte parfumuri de genul care să poată pună în evidenţa bărbăţia masculului feroce care e pe cale să bifeze încă un nume pe listă. Se apropie elegant şi cu un glas impunător încearcă să te cucerească oferindu-ţi ceva de băut, dintre cele mai scumpe evident. Odată acceptată “mică lui atenţie” începe o conversaţie falsă şi superficială din care nu va lipsi una din frazele pomenite mai sus. Pentru final există două posibilităţi garantate: ori bucata de carne mai sus menţionată, ceea ce ar însemna apogeul intelectual al unui player undercover, ori numărul de telefon care îl va face fericit în scurt timp. Va triumfa!…asta este cert…mai devreme sau mai târziu va triumfa.
  Player free este un pic diferit. Este un adevărat bad boy. Este bărbatul arogant, încrezător în forţele proprii, ştie că nu va da greş. Este egoistul care întotdeauna va conta cel mai mult. Modul de abordare va fi un pic diferit. Nu te vei bucura de o băutură scumpă, nici de una din frazele definitorii însă te vei bucura din plin de priviri bine puse la punct care te vor face să te simţi dorită. Îţi va urmări orice mişcare până la jumătatea serii când va începe uşor să îţi dea târcoale, fără că tu să observi, bineînţeles. Apoi, când crezi că seara s-a încheiat apare el. Compania perfectă pentru a continua seara care brusc ţi se pare minunată. În timp ce iei un loc la masa lui, un miros puternic de Hugo Boss - Boss Soul sau Armani - Black Code îţi va înfunda plăcut nările. Conversaţia nu va fi una care să te pună pe tine în evidenţa ci una în care, în mod aluziv el va fi punctul forte. Pentru final există aceleaşi posibilităţi garantate însă în cazul în care nu va reuşi să obţină decât un număr de telefon nu va fi foarte insistent. Va reveni cu un apel telefonic la scurt timp după ce v-aţi luat la revedere încercând încă o data să obţină ceva mai mult de la tine. Dacă nu reuşeşte în seara respectivă poţi fii sigură că nu vei mai auzi curând de el.

  În ambele cazuri tentaţia de a oferi mai mult decât un număr de telefon este mare. Dar…trebuie să fii îndeajuns de deşteaptă încât să faci playerul. Să fii întotdeauna cu un pas înaintea lui, să îi demonstrezi că un parfum scump şi două fraze banale nu te fac nici să clipeşti.
  Întrebarea esenţială este “De ce?”…De ce frazele tipice, clişeele folosite over and over again pot avea un efect devastator asupra noastră? De ce picăm întotdeauna…De ce?

It's just human nature

 I just keep on doing mistakes…over and over again. But can I stop? No, I’m never gon stop. It’s just human nature. But what happens when I know things I wanna do gon turn against me? Do I keep on doing them mistakes? Yes…because I don’t care about the consequences. I don’t have time to analize the situation. Yes, I’m in a hurry. I try to make my life easy, I try to be happy, I try to be perfect, I try to be in the middle of the attention. But do I really make it? Instead of all this I complicate my life, I make myself unhappy, I make myself imperfect. Can I let other people be happy if I ain’t? Can I stop beeing mean with the ones that have nothing against me? I like to complain that other people been hating on me but have I ever tought I am the one that made them hate on me? It’s never my fault…I like to pose as the victim.

 Can I admit I’m mean? Never! Can I say stop to things that I know gon hurt me later? Can I trade one minute happines for one live happines? Can I stop judging other people when I’m pretty much the same? What do I do when the ones that I love are not by my side anymore? I want too much but I have so lill to offer. I’m perfect on the outside but almost dead on the inside. I like to show off…I like to broadcast my life…I wanna make it public…I wanna be seen…I like when they talk about me. Can I chill? Can I think smart? Can I think before I act? Can I let them talk while I go on with my life and keep my bussines private?
 Can I stop beeing superficial and care about things that really mathers? Can I see the bottom too instead of seeing always just the top? Can I stop lying to myself? Can I stop hoping for the best instead of making my life the best? Can I say no to temptation? Can I say no to pleasure and yes to happines?
 I am the product of my work. I think I am what I wanna be but in reality I’m just what they want me to be…I act how they want me to act…I give them what they want from me and I don’t have the power to say STOP! And when I realize I’m all fake, when I realize everything I’ve done turned against me what should I do?
             What should i do if I turned from the default picture into a regular one?