Dat fiind faptul ca, compania colegei mele nu era una prea placuta, ci mai degraba una care te facea sa pleci mancand pamantul, mi-am ucis timpul alaturi de persoana de care vorbeam in randurile de mai sus. Desi prima sa intentie era de a ma cunoaste mult mai bine, mai personal si mai indeaproape de cat a facut-o, i-am sugerat aluziv ca nu are nici o sansa. Odata inteles mesajul meu, tipul s-a purtat de nota 10 cu mine. Dar, cum femeia din mine nu este nimic mai mult decat un cumul de ignoranta si duritate fata de persoanele care nu imi trezesc nici un fel de interes, dupa ce l-am facut sa creada ca sunt o persoana serioasa pentru care munca este pe primul loc si atunci cand este vorba de ceva strict profesional nu exista nici un barbat care sa ma faca sa ma abat de la ceea ce fac, nu am facut nimic altceva decat sa imi dau arama pe fata si sa ii arat ca nu e chiar asa. Seara de marti trebuia sa fie o seara ca si toate celelalte, eu si domnul de mai sus, la un billiard iar mai apoi la o barfa undeva pe terasa hotelului unde eram cazata, totul absolut fara nici un fel de tenta sexuala. CLAR!!!!! Dar cum cumulul de duritate si ignoranta s-a transformat intr-unul de slabiciune si vulnerabilitate, la aparitia acelui gen de barbat (Y) pentru care e de ajuns doar sa isi anunte prezenta intr-un anume loc pentru a cuceri instantaneu toate exemplarele de gen feminin prezente, totul s-a schimbat. “Nu pot sa il inghit pe asta cu tatuaje. E atat de plin de el. Nu se mai suporta!” . Cam asta era parerea barbatului X despre barbatul Y. Si in mare parte a tuturor celor prezenti acolo. “Mda…se prea poate” – raspunsul meu caruia i se alatura un zambet pervers care parea sa spuna: “God, this man is HOT!!”
Usor, usor barbatul X a inceput sa dispara din peisaj inlocuit fiind de Y-ul care deborda de sex appeal si siguranta pe sine. Serile obisnuite de billiard si chill maxim pe plaja sau pe terasa alaturi de cel care imi punea lumea la picioare s-au transformat in nopti de sex intens cu cel care imi oferea atat de multa pasiune si perfectiune, nopti care ma oboseau mult prea mult pentru a mai petrece cateva minute in compania umilului barbat X. Si atunci apar minciunile: “Unde ai fost aseara? Nu trebuia sa iesim?” “Ba da, dar eram suparata si am fost pe plaja sa imi limpezesc putin gandurile. Nu am vrut sa te mai incarc si pe tine cu prostiile mele.” “Mi-a zis colega ta ca erai cu baietii.” “Mda, m-am intalnit cu ei pe drum si s-au oferit sa vina cu mine ca m-au vazut suparata.” “Ce faci? Nu iesim la un billiard?” “Nuu, sunt obosita. Cred ca ma bag la somn, poate maine”. Si tot asa “maine” venea din ce in ce mai rar. Mai precis deloc. Imi parea atat de rau de actiunile mele si de deciziile pe care le luam dar pur si simplu nu pueam sa refuz compania lui. Timp de o saptamana, zilele ne surprindeau impreuna pe terasa sau la masa stand de vorba dar intr-un mod sugestiv incat lumea sa isi dea seama de ceea ce se petrece intre noi iar serile ne surprindeau sarutandu-ne, imbratisandu-ne si impartind acelasi pat. Cand lucrurile pareau ca se desfasoara mai mult decat perfect iata ca se intampla inevitabilul. Ceea ce pentru toata lumea era clar ca va urma, mai putin pentru mine care nu vroiam sub nici o forma sa accept faptul ca barbatul meu perfect ar putea fi exact ashea cum era catalogat de cei din jurul nostru. Mai ales ca imi demonstrase de atatea ori cat poate sa fie de dulce si mai ales ca in putinul dar intensul timp petrecut impreuna am reusit sa vad dincolo de masca idioata si cretina de dur si nepasator pe care o afiseaza.
Exact cand imi era lumea mai draga si cand parea ca ne intelegem atat de bine, idiotul strica tot…ce feeling nasol, de-a dreptul devastator si degradant. Sa iti ofere o saptamana atat de frumoasa pentru ca mai apoi, intr-o singura seara, sa stearga tot cu buretele. Si buretele sa fie unul abraziv, ca sa te apese si sa te doara cat se poate de tare. SI…end of story. Te suna din ce in ce mai rar, te cauta doar ocazional, nu iti mai raspunde la mesaje. Iti dai seama ca iar ai picat de fraiera…like always…like fuckin ALWAYS!!! Nici nu ma mai obosesc sa mentionez motivul “despartirii” ca sa ii spun asa ( ca nu e ca si cum am fi avut o relatie in adevaratul sens al cuvantului). Nu are rost sa intru in detalii absolut irelevante ci pur si simplu trebuie sa ma credeti pe cuvant cand spun ca motivul este cu adevarat unul idiot. Si cine e acolo pentru tine in cotinuare? Evident barbatul despre care vorbeam la inceput. Barbatul X. Lui nu-I pasa ca te-ai folosit de el. Stie…e constient, dar parca nici nu mai conteaza cat de mult rau i-ai facut atunci cand stie ca te are din nou langa el. Chiar daca te-ai intors pentru ca nu mai aveai alta optiune, fortata de imprejurari si chiar daca stie ca tot ce poate obtine de la tine este un zambet innocent urmat de un “multumesc” cat se poate de sincer. Constientizeaza ca el nu este nimic mai mult decat planul de rezerva, dar e okay. Pentru el faptul ca planul asta al tau de rezerva il include este mai mult decat sufficient.
Dupa o mustrare zdravana, dupa un sir lung de intebari, dupa o serie de raspunsuri ca “Stiu, iarta-ma…sunt fraiera….asa am fost intotdeauna”…etc citesti, din nou, in privirea lui ultima intrebare: “Mergem la un billiard?”. Doar din priviri si atitudine iti sugereaza asta iar tu, ca o idioata desteapta intelegi ideea si te ridici usor, ii dai voie sa isi duca bratul dupa gatul tau si “pornitii” impreuna, spre una din serile de la inceput.
“Vedeti de ce nu are ursul coada?”
